Răzvan Stoica – Vioara care arde
Virtuozitate pură, pasiune autentică și un Stradivarius cu suflet
Pe Răzvan Stoica nu-l poți confunda. Nici cu alt violonist și nici cu vreun alt fel de artist. Are o prezență scenică magnetică, o forță care se simte în primele acorduri și o vioară care, în mâinile lui, devine aproape un alter ego.
„Va deveni cel mai mare violonist al generației sale!”, scria presa germană. „O stea a violonisticii europene s-a născut”, spunea Los Angeles Times. Dar dincolo de superlative și trofee – peste 24 de premii naționale și internaționale – Răzvan este, mai întâi de toate, un muzician pasionat până la esență. Crescut într-o familie de artiști, și-a urmat chemarea de mic, cu perseverență, sensibilitate și o curiozitate muzicală fără margini.
Studiile în România, apoi la Conservatorul Regal din Amsterdam, i-au adus întâlniri memorabile cu mari maeștri: Itzhak Perlman, Vadim Repin, Pinchas Zuckerman, Leonidas Kavakos. În 2009, viața lui se schimbă definitiv: câștigă Strad Prize Salzburg și primește în custodie o vioară Antonius Stradivarius 1729, instrument care i-a devenit partener de viață și scenă.
Răzvan Stoica nu urcă pe scenă ca să impresioneze. Urcă pentru că vrea să spună ceva. Iar ceea ce spune – cu arcușul, cu tăcerea dintre note, cu energia pe care o creează cu publicul – rămâne adânc întipărit în sufletul celor care îl ascultă.
Remus Azoiței – Vioara dintre rigoare, pasiune și marile scene ale lumii
Un artist român cu profil internațional, o vioară Gagliano 1755 și un dialog sonor cu istoria
Remus Azoiței vine la Domeniul Cantacuzino cu discreția unui muzician format în școli mari și cu forța unui artist care nu are nevoie de gesturi în plus pentru a impune prezență. Violonist român stabilit la Londra, profesor la Royal Academy of Music, el face parte din acea categorie rară de artiști pentru care virtuozitatea nu este doar demonstrație, ci limbaj.
Format la București, Londra și New York, inclusiv la Royal Academy of Music și Juilliard School, Remus Azoiței și-a construit cariera între scenă și pedagogie, între interpretare și formarea noilor generații de muzicieni. A concertat pe importante scene europene și americane, printre care Carnegie Hall, Concertgebouw Amsterdam, Wigmore Hall din Londra și Konzerthaus Berlin, colaborând cu orchestre și dirijori de prestigiu internațional.
Publicația The Strad l-a descris drept „un virtuoz fără inhibiții, cu suflet și o tehnică fabuloasă” — o formulare care surprinde bine tensiunea frumoasă dintre precizie și libertate, dintre control și ardere interioară.
La Domeniul Cantacuzino, Remus Azoiței va interpreta pe o vioară Gagliano 1755, instrument cu o sonoritate distinctă și cu o personalitate aparte. Alături de Răzvan Stoica și vioara Stradivarius 1729, prezența sa transformă prima seară a festivalului într-un dialog între două tradiții ale lutieriei italiene, două temperamente artistice și două feluri de a face muzica să respire.
Pe 27 iunie 2026, întâlnirea dintre Stradivarius 1729 și Gagliano 1755 nu va fi doar un moment de virtuozitate. Va fi o conversație între sunete, între școli, între artiști aflați în deplină maturitate interpretativă. Iar în decorul Domeniului Cantacuzino, această conversație va căpăta nu doar intensitate, ci și memorie.
Alexander Geluk – Dirijorul care aduce o nouă respirație europeană
Primul dirijor internațional invitat al festivalului, un artist al imaginii sonore și al rafinamentului expresiv
Alexander Geluk deschide pentru Festivalul Stradivarius la Domeniul Cantacuzino o etapă nouă. Dirijor și compozitor olandez, invitat special al ediției 2026, el este primul dirijor internațional invitat în istoria festivalului — un detaliu important nu doar prin semnificația lui simbolică, ci și prin direcția pe care o anunță.
Format în Olanda, la conservatoarele din Arnhem și Enschede, Alexander Geluk a studiat dirijatul orchestral, violoncelul și dirijatul coral. Parcursul său artistic s-a construit firesc între mai multe teritorii ale muzicii: interpretare, conducere orchestrală, lucru cu ansambluri și creație componistică.
De-a lungul activității sale, a colaborat cu orchestre și ansambluri din mai multe țări europene, între care Olanda, Germania, Polonia, Italia și Spania, dar și din Kenya. A fost, timp de șase ani, dirijor invitat permanent al Beethoven Academy Orchestra din Cracovia, experiență care conturează un profil artistic solid, european, conectat la repertorii și contexte muzicale diverse.
Pe lângă activitatea dirijorală, Alexander Geluk este și compozitor, iar creațiile sale sunt apreciate pentru forța imagistică și atmosfera expresivă. Această dublă perspectivă — de dirijor și creator — aduce pe scenă o sensibilitate aparte: atenție la arhitectura muzicii, dar și la imaginea interioară pe care sunetul o poate construi.
La Domeniul Cantacuzino, Alexander Geluk se va afla la pupitrul Kameratei Stradivarius în seara dedicată aniversării a 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Programul reunește Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră în La major, K. 488, cu Andreea Stoica solistă, și Holberg Suite, Op. 40 de Edvard Grieg — două lucrări care cer echilibru, claritate, eleganță și respirație amplă.
Pe 28 iunie 2026, prezența sa nu marchează doar o premieră pentru festival. Marchează și un pas firesc spre consolidarea profilului european al evenimentului: o întâlnire între Kamerata Stradivarius, eleganța clasicismului mozartian, sensibilitatea romantică a lui Grieg și privirea unui dirijor care lucrează cu sunetul ca formă, atmosferă și expresie.
Andreea Stoica – Eleganță, echilibru și emoție pură la pian
Un sunet care luminează scena și o prezență care respiră artă
Când cântă Andreea Stoica, parcă te afli într-o conversație intimă cu o emoție veche și caldă, spusă fără cuvinte. Pianul devine un spațiu de reflecție, de visare, de sinceritate. Criticii au descris-o drept o pianistă „magnifică”, cu „un sunet generos, care face publicul să vibreze din primul până în ultimul acord”.
Debutul ei, la doar 5 ani, pe scena Ateneului Român, alături de Filarmonica din București, a fost doar începutul unei cariere de excepție. A studiat cu maeștri legendari – de la Maurizio Pollini la Anatol Ugorski – și a fost invitată în festivaluri și săli de concert din toată Europa și Asia. Cu o tehnică impecabilă și o naturalețe a frazării greu de egalat, Andreea a devenit rapid un nume respectat în lumea muzicii clasice.
Din 1991, alături de fratele său, Răzvan Stoica, formează DUO Stoica – un duo cameral cu un sunet unic, recunoscut pentru armonia interioară și chimia artistică dintre cei doi. Iar din 2014, este solistă permanentă a orchestrei Kamerata Stradivarius, cu care explorează un repertoriu vast, de la bijuterii clasice la lucrări moderne îndrăznețe.
Andreea Stoica nu este doar o pianistă. Este o poveste spusă în sunete. Este forță și fragilitate, rigoare și libertate. Iar fiecare apariție a sa e o invitație la frumusețe.
Kamerata Stradivarius – o orchestră cu suflet, sunet și viziune
Tineri, îndrăzneți și legați de magia unor instrumente legendare
În spatele fiecărui concert care lasă urme există o alchimie rară: între muzicieni, între sunete, între tăceri. Asta face din Kamerata Stradivarius nu doar un ansamblu cameral, ci o prelungire vie a pasiunii care i-a adus împreună.
Fondată în 2010 de violonistul Răzvan Stoica, alături de pianista Andreea Stoica, Kamerata Stradivarius s-a născut dintr-un vis curajos: acela de a aduce pe aceeași scenă sunetul inconfundabil al viorilor vechi, lucrate de cei mai mari lutieri ai lumii, într-o formulă tânără, energică, pregătită să construiască punți între secole.
Ansamblul a crescut constant și natural, concertând până acum în 28 de țări, din Europa, America și Asia. Au fost aplaudați în săli emblematice, precum Concertgebouw Amsterdam, Berlin Konzerthaus, Gewandhaus Leipzig, Musiktheater Linz sau DeDoelen Rotterdam. Iar de fiecare dată, publicul a remarcat acel „ceva” greu de definit: un sunet omogen, dar viu, profund și totodată îndrăzneț.
În spatele acestui sunet se află nu doar talentul și dăruirea membrilor săi, ci și instrumente de patrimoniu, cu voci distincte: vioara Stradivarius 1729, dar și creații semnate de Riccardo Antoniazzi (1820) sau Jean-Baptiste Vuillaume. Când asemenea comori sonore ajung în mâinile unor muzicieni care le înțeleg și le respectă, muzica devine un act aproape sacru.
Kamerata Stradivarius este o orchestră care nu caută doar să interpreteze muzică, ci să o retrăiască, să o reinventeze, să o împărtășească. Și exact asta face la fiecare apariție – transformă partituri clasice în experiențe vii, moderne și pline de emoție.